Te-ai angaja fara sa stii salariul?
Posted by mneagu on octombrie 19, 2011
Filed Under Muncă | 21 Comments
Hai sa nu ne ascundem dupa deget. Cea mai importanta intrebare in mintea unui canditat la interviul final de angajare este: Cat e salariul? Cu inerentele romanisme: E tot in cartea de munca? E cu contract sau cu PFA?
Probabil cea mai frecventa intrebare primita la targurile de munca unde Adobe participa este: Ce salariu are un programator la voi?
Problema apare cand ajungi pe partea celalalta a baricadei. Tu, ca manager, ai angaja pe cineva al carui prim interes este salariul?
James Treybing, CEO al firmei Tandem Computers care a fost cumparata acum ceva ani de HP, avea o teorie foarte interesanta. “If people come for the money, they will leave for the money”. Cu alte cuvinte, daca salariul e prima si cea mai importanta grija a unui angajat probabil ca va veni pentru o oferta buna, dar la fel de repede va si pleca pentru o oferta mai buna decat a ta. Nu il vor lega de firma nici atmosfera, nici colegii, nici proiectul la care lucreaza. Cel putin, nu il vor lega suficient de puternic incat sa refuze urmatoarea oferta valorica.
Si atunci Tandem angaja pe alte principii. Erai invitat la interviuri, ti se prezenta firma, ti se prezenta proiectul, si ti se facea o oferta, daca te incadrai in ce cautau ei. Oferta continea toate detaliile pe care ti le puteai dori, mai putin unul: salariul. Celor care intrebau in cadrul ultimului interviu li se raspundea: “Firma plateste la un nivel competitiv. Stim cat castigi acum, stim cat ai vrea sa castigi, si te asiguram ca vei fi platit bine. Dar vrem sa vii langa noi pentru ca iti doresti sa faci parte din echipa asta, pentru ca iti place proiectul si pentru ca iti place atmosfera.” Celor care insistau, li se retragea oferta.
Oricat de interesanta pare ca idee de recrutare, nu stiu cat de aplicabila ar fi in Romania, unde salariile si conditiile variaza foarte mult de la o firma la alta. Dar intrebarea din titlu ramane.
Loading ...
Comments
21 Responses to “Te-ai angaja fara sa stii salariul?”
Leave a Reply
-
Cautare
-
Feeds
-
Categorii
-
Evenimente
-
Cele mai dezbătute articole
-
Arhivă
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
- iulie 2008
- iunie 2008
- mai 2008
- aprilie 2008
- martie 2008
- februarie 2008
- ianuarie 2008
- decembrie 2007
- noiembrie 2007
- octombrie 2007
- septembrie 2007
- august 2007
- iulie 2007
- iunie 2007
- mai 2007
La Adobe, Google, CCP da
La firme mici sau necunoscute, nu.
@Yoshi – si daca firma mica are proiectul vietii tale, iti da mana libera sa iei toate deciziile si te lasa sa iti organizezi singur timpul? Chestii care 100% nu se vor intampla nici la Adobe, nici la Google, nici la o alta firma mare si cunoscuta
E interesant, ca si ideea celor de la Zappos (http://blogs.hbr.org/taylor/2008/05/why_zappos_pays_new_employees.html) dar cred ca se aplica doar pentru nivelele de jos (ingineri, first level managers). Eu m-as angaja, daca mi-ar place mult de ei
As zice ca e un semn de lipsa de self-respect daca nu stii cat valorezi pe piata, cat te poti astepta sa primesti in general, si sa nu stii cat te poate plati compania in mod specific pe pozitia pe care candidezi.
De asemenea, negocierea eficienta a salariului este esentiala; daca te duci la Tandem (care faceau niste calculatoare celebre, f scumpe si f specializate) sau o alta companie care plateste tot timpul peste piata, si asta e bine-cunoscut, poate nu are sens sa te cramponezi de 1-5% negociabili care oricum nu prea i-ai lua in alta parte.
Dar cand vorbim de situatia curenta in Romania, in care poti sa primesti mai mult sau mai putin si in functie de cat de mare ai gura (pentru ca toata lumea are nevoie de programatori, si e o piata a angajatului), mi se pare ca e cazul, ca si angajat prospectiv, sa te intereseze foarte tare cat poti sa iei, si sa tragi cat poti.
Pe ce cealalta parte a baricadei, ca angajator, trebuie sa stiu ca banii sunt numai un factor de igiena, si ca motivatia angajatilor, proaspeti sau vechi, nu se obtine prin prime si mariri, decat pe termen foarte scurt. Dar nu mi-as permite sa ignor cerintele candidatilor, pe ideea ca cine nu-i respecta pe altii nu se respecta pe sine.
@Alex – Citatul e de fapt dintr-un capitol mai lung despre motivarea financiara a angajatului, si dezbate fix problemele pe care le expui tu. Piata a anagatilor vs piata a angajatorilor, cat te motiveaza un bonus sau o crestere salariala. Ar fi interesant de citit complet, dar trebuie sa verific daca pot linka catre el (din motive de copyright). Are cam 30 de pagini si era prea complicat de sumarizat. Mai multe detalii ai aici: http://www.reinventing-business.com/2010/06/if-people-come-for-money-they-will.html
Mi s-a parut interesanta ideea tocmai dintr-o perspectiva romaneasca, unde 1-5% e mizilic la negocieri, si am auzit de negocieri de double digit. In US sau in Europa de vest raspunsul la intrebarea din poll ar fi fost un DA clar pt mine, pentru ca salariile sunt aliniate destul de bine la piata, iar decizia de a merge cu o firma ar tine, cel putin pentru mine, de motive subiective si nu pecuniare.
Si apropos de motivatia financiara pe termen scurt. Un alt citat interesant din articol: A raise is only a raise for 30 days. After that, it becomes just somebody’s salary
Conceptul suna frumos, dar sunt multe de discutat aici. In povestea din articol, aveai de fapt o idee despre salariu. Ti se dadea de inteles ca nu numai ca vei castiga mai mult decat la vechiul job, dar vor fi indeplinite si cerintele tale salariale. Deci nu aveai o cifra exacta, dar aveai o certitudine/siguranta.
Fara macar informatia asta nu poti sa te arunci orbeste. Si daca e proiectul vietii mele, tot trebuie sa-mi platesc traiul, nu?
Pe de alta parte, genul asta de oferta se face la un nivel in care salariul depaseste binisor pragul de subzistenta.
De fapt, de-asta nu se poate pune in practica la noi o astfel de strategie. In Romania majoritatea sunt obisnuiti sa supravietuiasca din salariu, nu sa traiasca din el.
Da, m-am angajat pentru ca mi-au placut oamenii si proiectele fara sa discutam despre bani.
Salariul de inceput a fost cu un pic mai mic decat de la cel de unde veneam (dar amandoua respectabile). De la angajare am crescut profesional, am avut oportunitati si proiecte chiar mai mult deca ma asteptam iar cresterile salariale au fost substantiale.
Iar despre salarii, un prieten avea o vorba “If you pay peanuts, you get monkeys”.
Trebuie sa-ti placa ce face firma aia si unde ajunge munca ta, cu cine lucrezi, ce poti aduce si ce poti invata, cat de “inteligent” nu cat de mult lucrezi acolo si intr-un final “romanesc” ca sa fi in starea asta si sa-ti placa sa faci lucrul ala trebuie sa fi multumit financiar. Atata vreme cat ajungi la job cu frustrarile financiare de acasa si cu probleme pe cap toate astea dispar sau te plafonezi la statul tau de salariu, nu dai mai mult, nu ceri nimic in plus si, cand se iveste ocazia, pleci in alta parte “la mai….” multi bani sau mai bine cum spun toti.
Depinde ce tinta ai, banii vin oricum atata vreme cat esti intr-o stare buna acolo, in miezul creatiei.
Depinde si de categoria sociala din care faci parte.
Adica: daca esti inca student, poate ca salariul nu te intereseaza atat de mult pe cat faptul ca in CV apare Adobe si mai mult ca experienta ce o vei acumula valoreaza mai mult decat iei la sfarsitul lunii.
Proaspat iesit de pe bancile facultatii o sa accepti cam orice initial. Si nu ma refer numai la situatia economica actuala, pentru ca si inainte de 2008 se cerea experienta.
Daca ai o familie de intretinut (nevasta + copil/copii) atunci te vei uita direct la cat scrie pe oferta. Pentru ca in momemtul in care esti cap de familie intrebi: Cat este salariul? “2000″ si iti raspunzi instant in cap “de banii astia platesc rata la apartament, pampersi, hainute, rechizite si poate ramane si de niste lapte la copil”
Da as putea traii cu salariul asta.
Asa ca la intrebarea asta pot raspunde cu adevarat doar o nisa de angajati.
Eu unul m-as uita direct la salariu, pentru ca fac parte din ultima categorie listata.
Am presupus ca sunt in Romania si am raspuns nu, pentru ca nu m-as angaja la o firma daca nu mi-ar spune cat e salariul. Nevoile unui tanar absolvent nu sunt asemanatoare cu nevoile unui proaspat parinte. Lucrez ce-mi place si la firma care-mi place, dar asta ma ajuta sa-mi platesc facturile? Cu siguranta as da un alt raspuns daca as fi intr-o tara calda unde mancarea si cazarea nu inseamna 80% din venituri.
Job, career or calling? Din păcate Adobe e prea corporate pentru un “calling”, people who change the world are not into this for a career nor for the money…
Daca salariul ar fi o necunoscuta dar ar fi intradevar competitiv sau chiar asemnator cu al concurentei (se afla in timp daca firma da tepe sau nu, iar un salariu median pentru un grup de angajati dintr-o firma poate fi gasit) si as avea cerintele pentru job, m-as angaja in functie de echipament/aparat utilizat (shiny new toys syndrome
) ), locatie, timp de lucru, overtime, timp de odihna….
Dar asta depinde de domeniul de activitate.
In concluzie DA
Da, m-am angajat fara sa stiu ce salariu voi primi pentru ca imi placeau oamenii si ce urma sa fac acolo(firma mica, de 8 oameni).
La niciun interviu la care am fost nu am propus eu o suma. Asteptam o oferta, daca se incadra in ce voiam eu era OK, daca nu atunci pa. Cum eu nu o sa-mi negociez munca si nu am de gand sa-mi fur la ceas angajatorul am pretentia ca si el sa faca la fel, in caz contrar tot o sa se ajunga la un echilibru.
Daca totusi accepti fara sa stii si ai surpriza neplacuta pana la urma poti sa pleci oricand.
Faptul ca salariul e cea mai importanta intrebare nu face din el si singurul criteriu. Cred ca e grezita din start analiza… Ca sa lucram pe cifre, sa luam un exemplu: criteriile si “importanta lor” in procente:
salariu 40%
mediu+colegi 30%
proiecte 20%
altele 10%
constatam imediat ca salariul e cel mai important, dar in acelasi timp poate fi depasit de o combinatie reusita de “proiecte si echipa”.
Raspunsul meu ar fi NU. Atata timp cat salariul competitiv inseamna 1000 la firma A iar 2000 la firma B, nu.
Daca nu pot sa am certitudinea ca pot sa-mi platesc facturile, ca pot sa-mi platesc creditele, ca pot sa asigur copiilor minimul confort ce pot in momentul de fata … sincer nu cred ca nici unul dintre noi ar accepta sa zica DA la ceva incert … oricat de “fite” ar fi firma sau proiectul.
Am un prieten, care a acceptat o astfel de oferta, pentru ca era tot ceea ce isi dorise vreodata … asta pana sa ii intre salariul “competitiv” din care dupa ce a platit utilitatile nu i-au mai ramas bani nici de o paine de 89 de bani (spunand asta putin exagerat). Pana la urma “dream job”-ul a devenit un “nightmare” … si a facut pasul spre un trai decent, dupa vreo 3-4 luni in care “dream job”-ul i-a provocat numai cosmaruri.
Posibil ca in occident, unde salariile sunt intradevar aliniate, si unde un salariu competitiv exista, in adevaratul sens al cuvantului, as zice DA. Dar suntem in Romania …
1. Deci ei iti garanteaza un salariu care sa-ti fie pe plac si cum zicea Meft mai sus: daca trag teapa se afla si se duc la vale.
2.Pai accepti si cand semnezi vezi ce scrie pe foaia aia.. si ai timp sa te razgandesti.
Pentru filozofi e bun articolul dar in Romania unde realitatea este extrem de dura e cam greu de digerat.
Din pacate managementul romanesc nu e nici pe departe ca cel din afara. Ce ofera fata de asteptari e disproportionata. Iar, cum au spus si altii, prioritatile se schimba cand trebuie sa ii mai intretii si pe altii pe langa tine. Daca as avea de ales intre 2 joburi, unul satisfacator si bine remunerat, altul excelent dar remuneratie mai mica, l-as alege pe cel mai bine remunerat… Pot sa zic ca asta e un sacrificiu personal pt familie.
P.S. Login with facebook e doar de forma ? Nu merge nici pe FF 9.0.1, nici pe Chrome 16
M-ai angaja fara sa-ti spun salariul?
Unul, stapanul lumii sale, scria intr-un editor “daca firmele ma accepta pentru bani, ma inlocuiesc pentru bani”. Cu alte cuvinte daca salariul e prima si cea mai importanta grija a unui angajator, probabil va oferi limita de jos pentru ce are el nevoie, si va inlocui cu un angajat mai ieftin cand va avea ocazia (daca nu cumva e neamt). Nu va conta nici atmosfera, nici colegii, nici proiectul. Cel putin nu suficient de puternic incat sa piarda din vedere economia de piata.
Si atunci se angaja pe alte principii. Venea la interviu, si daca firma si proiectul se incadrau in interesele sale se angaja. Dadea angajatorului toate detaliile despre abilitatile sale, mai putin unul **salariul**. Celor care ma intreabau in cadrul ultimului interviu le spunea “Factura va fi rezonabila. Stiu cat platiti de obicei, stiu cat ati vrea sa platiti, si va asigur ca voi fi rezonabil. Dar vreau sa va doriti sa vin la voi sa fac parte din echipa si pentru ca va place de mine si de ce stiu sa fac.” Celor care insistau le retragea oferta.
Oricat de interesanta pare ca idee de angajare, nu stiu cat de aplicabila ar fi in romania, unde salariile si conditiile variaza foarte mult de la angajat la angajat. Dar intrebarea din titlu ramane.
**M-ai angaja fara sa-ti spun salariul?**
A) Poate, depinde daca vreau sa para ca varianta asta e mai degraba un “da”, decat un “nu”
B) Nu cred, depinde daca vreau sa para ca varianta asta e mai degraba un “nu” decat un “da”.
B) Nu, ca daca pun intai “da” e mai putin confuza ordinea
C) Da, vezi sa nu
D) Michael Jackson
sunt si eu curios cum te poate “angaja” cineva fara sa stii salariul. ce scrie pe contractul de munca? Pana nu semnezi.. poti sa “accepti” orice oferta nu?