Despre admiterea in Poli

Posted by mneagu on iulie 23, 2009
Filed Under Muncă | 3 Comments

Vlad Posea, unul din oamenii cu care noi am colaborat excelent la diverse actiuni in Politehnica din Bucuresti are un articol foarte interesant despre examenul de admitere.

Mi s-a parut o pozitie foarte buna, mai ales din partea unui om care se confrunta cu urmarile acestui examen. Si mi-au placut si comentariile, daca aveti timp sa le cititi eu zic ca merita.

Share

Comments

3 Responses to “Despre admiterea in Poli”

  1. uilcrw on iulie 23rd, 2009 21:37

    Bun articolul lui Vlad insa tot am sentimentul ca lipseste ceva. Tema e veche si are la baza vechiul sentiment ca cei ce vin dupa tine intro institutie de invatamant sunt prost pregatiti profesional, “praf”, “niste distrusi”, epigoni… Problema e ca din toti care au comentat acolo si-au pus in valoare elocinta care vine odata cu statutul de student si nu s-au mai uitat pentru o clipa inapoi cum a fost atunci cand au dat ei si sa compare cu ce examen au dat aia cu 5 ani inainte de ei. Poate isi dau seama ca sunt doar o generatie ceare are bunele si relele lor si daca e sa fie unul din “studentii” pierduti o sa apara in alta parte, precum Jamie Zawinsi.
    Plus lipseste latura institutionala. Se spune acolo examene de admitere diferite ca structura si problematica insa nu se spune nimic de mecanismele interne ale unei asemenea decizii – in afara de feptul ca descentralizarea a lasat la mana fecultatilor decizia asta. Exista un element comun in toate acele facultati: consiliile profesorale si din acestea unul singur reduce toate aceste mecanisme. Nu stiu cum se numeste in poli, insa unde am studiat eu se numea “consiliul pentru statele de functii” si vine in cascada dupa Senat si alte balarii birocratice. In acea intalnire e decide cumulul de functii etc cu alte cuvinte cati bani ia un cadru didactic. E singurul consiliu care ii pasioneaza pe cei care alcatuiesc acele examene si de multe ori vor prefera sa ia decizii organice decat sa se gandeasca cine intra generatia urmatoare ca student. Eu cred ca asa apar diferentele in alcatuirea grilei de admitere si se greseste.
    Ideea e ca daca vrei un “diamant” poti sa il cauti oriunde in spatiul academic (ASE, Universitate, chiar si la Medicina) dar lasa ideile preconcepute de gen “epigoni” acasa. Mai mult nimeni nu-i impiedica pe absolventi sa faca propriul club (alumnae) sa stranga fonduri si sa le dea celor care merita o sansa. Principiul e simplu: “we help you to help yourself”..

    Cred ca trebuia sa scriu lu postul lui Vlad, dar merge si aici..

  2. Stefan on iulie 24th, 2009 00:31

    @uilcrw: Legat de generatii cu “bunele si relele lor”, problema nu este cu varfurile – ele se vor gasi in fiecare generatie. Calitatea unui sistem educational e data de nivelul mediu al masei de studenti si, la fel de importanta, *dispersia* nivelului – adica gradul de imprastiere al valorilor in jurul mediei.

    Un student bun si cu initiativa poate invata si singur, si asa pot aparea foarte usor varfuri. Insa *sistemul educational* este de calitate daca ridica nivelul mediu al tuturor studentilor, si daca ii aduce pe majoritatea la un nivel cat de cat comun de cunostinte (adica dispersie mica). Din pacate calitatea invatamantului liceal a scazut suficient de mult incat media pregatirii sa scada, si dispersia sa creasca foarte mult (adica cine a invatat, a invatat ca a vrut el, nu ca a fost ghidat de un program serios or something). Iar asta n-o spun din auzite, ci din experienta mea de 3 ani de zile de asistent la materii din anul I de la Calculatoare…

  3. Limmonica on iulie 29th, 2009 00:52

    am scris un articol relativ la admiterea universitară – în special despre experiența avută. Vă invit sa-l citiți și eventual sa-l comentați. blogul este făcut de puțin timp deci vă rog să apreciați doar conținutul și nu forma :)

Leave a Reply