Pentru că toţi copiii Merită un Crăciun… continuarea

Posted by donac on ianuarie 7, 2009
Filed Under Adobiști, Muncă | 12 Comments

Aşa cum deja ştiţi, angajaţii Adobe s-au alăturat Chance for Life pentru a aduce un strop de bucurie în rândul copiilor din Sulina, dăruindu-le materiale educaţionale şi jucării cu ocazia Sărbătorilor de iarnă.

Pentru cei patru dintre noi care s-au hotărât să ajungă în Deltă, iarna aceasta s-a dovedit deja plină de frumos dar şi de frig…

Marea a invadat micile construcţii făcute de mâna omului pe timpul verii, lăsându-ne să vedem un peisaj inedit. Vuind încontinuu s-a făcut auzită de la zeci de metri distanţă, cu mult dinainte de-a o vedea… Îţi dai seama dintr-o privire de echilibrul instabil dintre natura şi om, dar ce nu stim decât dacă analizăm cifrele este ca intr-un timp destul de scurt, de la 7000 de oameni s-a ajuns la puţin peste 4500 anul acesta (http://ro.wikipedia.org/wiki/Sulina). În acelaşi timp, conform ultimelelor rapoarte despre Deltă (http://www.salvatidelta.ro/images/stories/delta/raport2007.pdf) ne dăm seama că încet încet, prin neimplicare, toţi pierdem ce-avem deja, începând de la o rezervaţie naturală unică în Europa pâna la familii întregi care depind de aceasta.

Revenind la week-end-ul cu pricina, cred că oricare dintre noi putem spune că Sulina este un loc special, cu  localnici foarte prietenoşi, care te salută pe strada chiar dacă nu te cunosc, un oraş curat şi îngrijit în care poţi să-ţi petreci un week-end prelungit uitând de agitaţia si stresul zilnic. Probabil că acelaşi lucru s-a întâmplat şi pentru copii din Sulina, acum, în preajma sărbătorilor fiind mai multe motive de bucurie decât de-obicei. Deşi când am ajuns la “Centru” (ăsta-i numele clădirii în care cei 26 de copii până-n clasa a 5-a aleşi de-a beneficia de Bursa Vodafone vin zilnic pentru a învăţa) deja se lăsase seara, nu am stat pe gânduri şi ne-am pus sa dam o mâna de-ajutor Moşului şi voluntarilor la împachetatul cadourilor primite din partea angajaţilor Adobe şi a fundaţiei, cadouri ce vor face bucuria celor mici în nici 12 ore.

Despre “Centru” şi copiii de-aici probabil că se poate vorbi ore-n şir şi scrie zeci de pagini, ce trebuie însă neaparat amintit e că în momentul de faţă, în aceeaşi clădire funcţionează: Biblioteca Oraşului (cu peste 24 de mii de cărţi); BiblioNet-ul, un program în cadrul căruia oricine poate veni şi să acceseze Internet-ul gratis (sunt numai aproximativ 600 de familii cu acces la Internet în toată Sulina), să citeasca şi să vorbească cu cei dragi lor plecaţi în străinătate pentru a munci; şi mai ales sunt îngrijiţi copiii cu potenţial intelectual ridicat ce fac parte din programul fundaţiei “CFL”. Putem zice că sunt copii ca oricare alţii, dar datorită situaţiei familiale grele pe care o au fiecare, datorită inteligenţei lor peste medie şi nu în ultimul rând datorită voluntarilor şi profesorilor care îi ajută zilnic sunt printre cei mai extraordinari copii pe care i-am văzut vreodată. Şi ca să vă convingeţi, atât ei cât şi voluntarii au învăţat în numai o săptămână un întreg spectacol cu scenete, colaj de versuri, cântece, colinde, pentru ca atunci cand se termină anul să faca o serbare aşa de frumoasă încât de fiecare dată când ne-aducem aminte să zâmbim cu gura până la urechi.

Făcând o mică paranteză, să nu vă imaginaţi că voluntarii sunt altceva decât tot copii din Sulina. Sunt elevi de liceu în ai căror ochi se citeşte o maturitate şi severitate ce n-ar trebui s-o aiba la vârsta lor; sunt in situaţii asemănatoare cu cei mici, au şi ei diferite probleme în familie, insă spre deosebire de alţii care işi petrec toata ziua în faţa blocului sau a televizorului, vin la Centru pentru a face ceva util atât pentru ei cât mai ales pentru cei mici.

Revenind la serbare, atât cei mici cât şi cei mari şi-au invatat foarte bine rolurile, nu s-au pierdut în timp ce-şi recitau poezia, n-au uitat versurile şi au fost atenţi la tot ceea ce se întamplă. A fost una dintre cele mai frumoase serbări la care-am fost până acum, datorită organizării fără cusur, colindelor şi cântecelor foarte frumoase, poveştilor copilăriei (Scufiţa Roşie, Cenuşăreasa, Capra cu trei Iezi, Ursul păcălit de vulpe s.a.) spuse sub forma de poezii de către copiii îmbrăcaţi în costumaşe făcute sau îmbunătăţite cu mânuţele lor; toate acestea şi nu numai ne-au adus zâmbetul pe buze atât nouă cât şi părinţilor veniţi să-i vadă pe cei mici la sfârşitul anului.

Mulţumirea tuturor a atins apogeul în momentul în care a venit Moş Crăciun şi a împărţit darurile. Atunci am putut vedea că sub zâmbetul care era deja pe faţa celor mici apare ceva nou, o lumină care-ar fi trebuit să fie de la bun început acolo şi pe care-o ştim cu toţii ca un dat în toate sărbătorile. Abia în momentul împărţirii cadourilor (şi puţin înainte, când se aliniaseră şi ordonaseră pentru importanta operaţiune) au început să zâmbească, să le râdă ochii, să se înghiontească şi să se îmbrâncească…

Restul serbării s-a desfăşurat într-o fracţiune de secundă, s-au împărţit cadourile, s-a pupat Moşul şi toata lumea cu toata lumea: doamna Ilinca (coordonatoarea Centrului), Iuliana (coordonatoarea Chance for Life), profesorii, voluntarii, părinţii; am fi vrut şi noi dar am ales sa imortalizam momentul in fotografii. Mai apoi a urmat o demonstraţie de break-dance ţinută de doi voluntari care-au avut ca “profesor” numai Internetul.
Reflectând puţin la serbare, ne dăm seama că ceea ce vedem în oricare oraş (mic sau mare din Romania) se întâmplă şi în Sulina, cu aceeaşi intensitate dar cu mult mai mult efort. De ce zic efort? Pentru că în Sulina nu ai cum să faci agricultură, pentru că toate clădirile sunt asediate în mod continuu de vântul şi umezeala caracteristice Deltei, pentru că pescuitul nu mai este ce-a fost odată şi probabil este suficient pentru subzistenţă dar atât, pentru că importanţa portului a scăzut, iesirea către Marea Neagra fiind tot mai departe în fiecare an cu câţiva metri, pentru că tot ceea ce există se aduce cu nave de transport, neexistând altă posibilitate, pentru că taxiurile pe care le vezi in Gara de Nord sunt aici inlocuite de căruţe în port… Şi totuşi, oamenii nu uită să zâmbească de sărbători şi au puterea de-a trece peste toate neajunsurile pe care le au. Mai mult decât atât, au întotdeauna loc de-o vorbă bună, sunt foarte respectuoşi atât cu ceilalţi cât şi cu ei şi nu se dau bătuţi niciodată indiferent de greutăţile întâmpinate.

În concluzie, a fost un sfârşit de săptămână foarte frumos datorită unor oameni extraordinari, în primul rând al:

Turbatu Viorica – profesoara de Limba Română a Centrului; Mihailov Camelia – profesoara de Matematică; Guzi Liliana – profesoara de Limba Engleză; Bahnaru Adina – profesoara de Limba Franceză; Coratu Antonina – supraveghetoare; Gheorghe Marioara – supraveghetoare;

Doamnei Ilinca, cea care s-a ocupat atat de organizarea serbării, cât şi a Centrului şi este întotdeauna cu sufletul la copiii pe care-i are-n grijă;

Iulianei, coordonatoarea Chance for Life, fără de care copiii n-ar fi putut să se bucure de acest Crăciun în acelaşi fel ca acum, fără de care n-ar fi existat Bursa Vodafone în Sulina şi fără de care nici noi n-am fi ajuns la Sulina;

Doamnei Geta şi lui Cristi, care s-au ocupat de logistică;

Dianinei care-a avut ideea de a merge la Sulina şi s-a implicat foarte mult din partea Adobe;

Mihaelei si lui Adi care-au avut grija sa avem intotdeauna zambetul pe buze;

Del, Ducu şi Cătălina care ne-au susţinut foarte mult şi fără de care n-am fi reuşit să ajungem la Sulina;

Marius, Alin şi tuturor celorlalţi, voluntari sau nu, care ne-au ajutat la tot ce mai era nevoie (despachetat, împachetat, fotografii, etc);

Să nu-l uitam pe autor, Dragoş

Share

Comments

12 Responses to “Pentru că toţi copiii Merită un Crăciun… continuarea”

  1. Alex on ianuarie 8th, 2009 21:14

    Băi, sunt mândru de voi :)
    Foarte frumos.

  2. otherbody on ianuarie 8th, 2009 22:38

    Imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar frumusetea gestului scade atunci cand incepi sa te lauzi.
    Foarte bine ca ati ajutat niste copii amarati, now let the world know about it.

  3. nobody on ianuarie 8th, 2009 23:59

    poate ca daca oamenii ar fii interesati de soarta celor din jurul lor, nu ar mai fi nevoie sa se vorbeasca atat despre asta.

  4. somebody on ianuarie 9th, 2009 10:22

    @nobody, ai dreptate intr-un fel, cu toate ca mi-ai furat numele :) )

  5. donac on ianuarie 9th, 2009 11:16

    @otherbody:
    Oare daca un copac din padure cade si nu e nimeni sa-l auda, face el zgomot?
    Cat de mult i-am ajutat pe copii aceia si cat ar mai fi nevoie?
    Imi pare rau daca post-ul nu te-a influentat pozitiv si nu a fost nimic nou si bun in el pentru tine, dar zi-mi te rog ce-ar trebui schimbat/imbunatatit ca sa fie asa cum iti doresti.

    @all:
    Multumesc de feedback, la mai multe :)

  6. agentu007 on ianuarie 12th, 2009 13:16

    Foarte bine pentru cei care fac ceva, mai putin bine pentru cei care doar comenteaza.

    Multa stima si respect

    Agentu007

  7. Patrik on ianuarie 12th, 2009 18:17

    Felicitari! Ma bucur ca ati realizat ceva pentru altii cat si pentru voi. La cat mai multe realizari!

  8. Is not you Bussnies on iulie 18th, 2010 16:55

    Am postat acum catva timp niste adevaruri si au disparut nici nu ma mai mir!!!!! RUSINE!!!!!!!sULINA!!!!!

  9. Andreea on iulie 18th, 2010 16:57

    Am fost la centru este ff frumos sunt si eu in poze adik eu sunt craciunitza ….si spun ca sau ocupat de noi fff bn si mancare a fost buna si profesoarele intelegatoare si Voluntarele ffff bune cu noi mia placut si dak as mai putea as mai intra cu placere!!! Moolt succes in continuare !!! :*:*:*:*

  10. Andreea on iulie 18th, 2010 16:58

    :-*

  11. Madalina on iulie 18th, 2010 17:08

    Mia plakut moolt de tot Si sunt de acord cu andreea as mai intra o data

  12. sana on iulie 21st, 2010 14:23

    Și mie îmi plake moolt de tot k nu v-a plakut limba română prea moolt. ffffff tare ji bn

Leave a Reply