HC ’90

Posted by acostin on ianuarie 30, 2008
Filed Under Știință și Tehnică, Tehnologie | 14 Comments

La cheful Adobe de anul trecut “al cincilea cincinal”, ne-am gandit sa sarbatorim acesti 25 de ani de Adobe cu obiecte din trecut. Cosmin a gasit pe net un HC si ni l-a adus la petrecere – re-aducandu-mi aminte de primul meu contact cu informatica. Mama cat de diferita putea sa fie interactiunea cu calculatorul acum 20 de ani! Tastatura are un format extrem de dubios, cu diverse comenzi criptice pe taste, cu spatiul foarte mic si backspace la fel de mic (de fapt cu toate tastele de aceeasi marime). Ne-a luat cam o ora (Bogdan a fost foarte insistent) sa intelegem cum se poate citi o comanda de la tastara si face un calcul simplu intr-un array (si cu ocazia asta am si “rasfoit” intensiv un PDF in care era manualul tehnic al computerului, STAMPILAT de CTC :) .

HC 90

Am stat mii de ore in fata calculatorului ala (bine, aveam un Byte care era rusesc si un pic mai “clumsy” cu tastele mai mici si din cauciuc si foarte rigide), rezolvand diverse probleme de algoritmica sau jucandu-ma Dizzy (daca ai jucat Dizzy vreodata, da click pe linkul asta pentru o calatorie in copilarie). Acum HCul mi s-a parut la party ceva dintr-o alta lume, o relicva, ceva de pus in muzeu. Si cu toate astea, in ’88 stateam in fiecare dimineata de la 5am la coada ca sa prind un loc la Casa Pionerilor pentru cel mai bun calculator. Sunt batran :)

Dar sa revin la subiect. Teoretic, este un HC 90, insa tehnologia din el nu e mult diferita de  Sinclair Spectrum Z80 care aparea in Aprilie 1980. Deci in mare cam cu 27 de ani in urma. 27 de ani fac cam 324 de luni in urma. Urmand legea lui Moore (puterea de calcul se dubleaza odata la 18 luni, o lege care insa nu a fost contrazisa, si care nu are motive sa se sfarseasca atat timp cat factori economici capitalisti vor continua sa forteze dezvoltarea puterii de procesare) inseamna ca intre timp ne-am dublat cam de  18 ori (MAMA cat m-am chinuit sa impart 324 la 18 in Windows Calculator, pentru ca imi da fix 18 si aveam impresia ca nu imi ia comanda :) ). 2 la puterea 18 face cam 256 de mii de ori – un factor de multiplicare mai mult decat semnificativ.

Acum avem dual cores cu 4 Giga si hardiscuri de sute de giga cu super sisteme de operare object oriented si sisteme de ferestre accelerate 3d. Nimic schimbat insa fata de paradigma de interactiune cu calculatorul de acum 20 de ani, cu exceptia unei forme mai rafinate (adica tot tastatura pentru a comunica cu calculatorul – dar mai ergonomica, tot ecran pentru a vedea ce imi spune el – dar cu rezolutie mai mare si culori mai multe, si tot difuzoare pentru a-l “asculta” – dar cu placi de sunet mai performante si multi-canal (HC-ul cred ca avea doar un generator de semnale sinusoidale cu 4 semnale maxim in acelasi timp sau asa ceva – de unde si zgomotele alea foarte dubioase din jocuri)). Avem insa si camere video cu care putem sa ne filmam, si multe poze pe care le punem pe calculator, si imprimante cu care putem sa tiparim, si cel mai important lucru – avem Internetul cu care putem sa colaboram.

Deci calculatoarele nu s-au schimbat prea mult in ceea ce priveste modul in care interactionam cu ele tehnic, insa a crescut foarte multe integrarea lor in viata noastra de zi cu zi. Comunicarea cu mamicile nu se mai face de la telefonul fix, se face pe YM. Pozele nu se mai tin in albume, se tin pe harddiskuri. Si se shareuiesc pe Flickr cu prietenii sau cu lumea intreaga. Filmele se digitizeaza cu ele si se pun pe Youtube sau trilulilu. Prietenii se fac si se desfac pe retele sociale si nu la “statuie”,”ceas”, “mall”. Orice poate fi cautat pe Google si gasit instantaneu, facand cultura generala overrated. Cumparaturile nu se mai fac din magazin, ci de pe internet (sau cel putin cu o solida documentare de pe internet). DVDurile nu se mai inchiriaza, ci filmele se downloadeaza direct de pe Internet pentru a fi vizionate (poate nu inca in Romania, dar nu suntem departe).  Si lista poate continua, nici nu stiu cat de multe chestii nu le fac ca sunt deja prea “batran” :)

Ma intreb unde o sa ajungem peste 27 de ani, cand tehnologia o sa fie de 256 de mii de ori mai puternica. Si nu poate decat sa imi dea fiori pe sira spinarii (fiori de “excitement”, nu de frici apocaliptice ca sunt un optimist :) ), gandindu-ma ca ce avem astazi o sa mi se para lucruri de muzeu. Ultima mare schimbare a fost de la cartoane cu gaurele/beculete/benzi de memori la tastatura/ecran/harddiskuri, si a durat ceva.

Ce urmeaza? Cum vor evolua calculatoarele? Si mai ales, ce putem face sa luam parte in “implementarea” lui? (si de ce este incheiat postul asta in intrebari retorice?:)

Alexandru

PS – si nici macar nu am pomenit de mobile, care sunt niste laptopuri de mici dimensiuni cu conexiune la Internet (desi imi place sa ma duc la Domo si sa cumpar din magazin ceva online cu reducere de pe mobil :)

Share

Comments

14 Responses to “HC ’90”

  1. miChou on ianuarie 30th, 2008 03:00

    a, deci clar zilele astea nu scăpaţi de mine :D

  2. Cosmin on ianuarie 30th, 2008 09:52

    Foarte tare “trip on the memory lane”. Am cautat “fist” si “sai combat” dar nu am gasit nimic pe youtube.

  3. acostin on ianuarie 30th, 2008 10:55
  4. Adrian on ianuarie 30th, 2008 13:45
  5. miChou on ianuarie 30th, 2008 15:56

    da’ elite? :)

  6. Alin on ianuarie 31st, 2008 16:22

    he he, mama era profesoara la clubul/casa pionierilor (sau cum se numea)

    Eu aveam mereu cel mai bun hc :D

  7. Sergiu on ianuarie 31st, 2008 21:35

    Ahh, Dizzy… ce vremuri cu walkthrough-uri (chiar pentru Dizzy) de care făceai greu rost, cu jocuri cumpărate chiar de la ICE Felix(parcă?).

    E drept că la mine era vorba de un HC2000, cu dischetă, dar oricum nu poţi să spui că nu era un calculator interesant la vremea lui. Avea Basic in care puteai să faci progrămele , aveai dBase în care puteai să lucrezi cu baze de date.

    Cât despre jocuri, îmi aduc aminte şi eu cu drag de Barbarian, Bomb Jack sau Lode Runner. Desigur că seria Dizzy rămâne nr 1. :D

  8. acostin on februarie 1st, 2008 11:25
  9. 0sAND1s on februarie 7th, 2008 15:19
  10. Andrei Maxim on februarie 8th, 2008 15:42

    *cu lacrima nostalgica in coltul ochiului*

    Prin ’93-’94, când eram clasa a III-a, am făcut curs de programare BASIC lângă Patria, actuala Cărtureşti. Amintirileeee mă chinuieeeesc şi alte cântece de 3 Sud Est.

    You just made my day :)

  11. Emil on februarie 10th, 2008 20:22

    Calculatoarele vor evolua, desigur; pacat ca si sistemele de operare si toolchain-urile vor face la fel, straduindu-se din rasputeri sa ocupe 120% din capacitatea acestora – oricat de mare ar fi ea!

    Mai stiti ca, prin anii 70, cand s-a lansat sonda Voyager, calculatorul sau de bord avea… 30K; si conducea o sonda spatiala; astazi, ne trebuie Pentium IV doar pentru ca sa editam un nenorocit de text; unul mai cu staif, dar tot un nenorocit de text ramane!

  12. Mike on iulie 17th, 2008 00:12

    “Un nenorocit” de text poti sa il editezi si cu un banal 286. Nu iti trebuie nici macar Pentium I, daramite Pentium IV. Pe ce lume traiesti?

  13. Donatello on octombrie 2nd, 2010 12:00

    Mike – Emil se referea la faptul ca mai toti home useri nu folosesc pc-urile la nimic bun .si ca degeaba detii ceva technologie in casa daca n-o foloesti .

  14. Oliver on martie 23rd, 2012 10:45

    Prima mea linie de cod a fost scrisa pe un HC90 cand aveam 5 ani
    10 CIRCLE x,y,r …pe vremea aceea nu intelegeam faptul ca in engleza “circle” inseamna cerc si pronuntam asa cum se citeste.

    Tin minte protectiile stupide “hackuite” simplu dupa incarcarea loaderului(se apasa pauza la casetofon dupa primul moment de pauza)

    Obfuscarea codului se facea cu PAPER(fundal) si INK(culoare text) de aceiasi culoarea. Codul era scris acolo dar pentru ca era scris alb pe alb parea ca nu e scris nimic…trebuia orbeste sa faci textul negru si in acel moment erai “in” :)

    Protectia cu line 0(care era needitabila) m-a fascinat enorm…si peste ani si ani am gasit intr-o revista tehnium cum se trecea peste ea….de-as fi avut informatia atunci cand eram mic eram regele cartierului :D

Leave a Reply